Păpădii în rugină

Şoapta mea lunecă
sub talpa experienţelor tale
devenind o flacără
în rugurile stinse mai ieri,
să găseşti un chip apus în uitări
sau un nume ce-ţi spintecase făptura.
Mă culegi din mulţimea de iubiri
turnîndu-ţi în vene speranţă,
expunînd tăişul gîndului spre miezul de zi.
Vei mai trăi o explozie de păpădii
în rugina toamnei grăbite
ghicind pe un fir de romaniţă
apropiatul final.
Şi nu-ţi mai pasă de ploaia ciobănească
pentru tăciunii de sub jăratecul fals
care nici nu frige, nici nu încălzeşte.