Mi-e dor

Eşti atît de aproape
încît mă doare prezenţa ta.
Îţi simt respiraţia
din celălalt capăt al Universului.
Aud cum atingi şoaptele
cu buricele degetelor,
dar gîndurile tale stau ascunse de mine
în dosul neîncrederii, indiferenţei
sau plictiselei.
Nu voi încerca să te forţez-
iubirea mea nu cere,
vrea să-ţi dea...
De-aş cunoaşte preferinţele tale...
Poate tăcerea mea. Tac.
Poate şoapta. Îţi şoptesc acum. Mă auzi?
Poate căldura. Te iubesc mult-mult...
Şi de ce totuşi, nu mi-e deajuns?!
O dorinţă sufocantă să te am sub palmele mele,
să-ţi desenez nişte nimicuri
cu buzele în regiunea minciunilor tale,
pe care aşa şi nu mi le-ai spus vre-o dată.
Deşi...
Mai cerc şi mîine să-mi potolesc vulcanul,
ce erupe din vreme în vreme
pe pervazul aşteptărilor tale...