duminică, 18 aprilie 2010

Mărturisire


Aş lua o rămurică
şi aş înveşnici pe zăpadă numele tău.
Dar n-o fac... Tu ştii de ce...
Sau aş zgîrîia banal "Te iubesc".
Ninsoarea densă va muşca lacom
din mărturisirea mea,
parcă de frică să nu rămînă repetentă
pentru toată luna martie,
suportînd cătăturile ostile
ale fantomelor obosite
de frumuseţea recent încă admirată.
Deaceia, îţi îmbrăţişez privirea
ce a lunecat adineaori
pe o grămăjoară de buchii
aşezate azi
cu mai multă acurateţe ca de obicei
şi îmi rămîne pe buze gustul coctailului
din şoapta,atingerea şi poate dorinţa ta.
Savurez acest must ameţitor,
ce se prelinge prin mădulare
ca un sărut lung,disperat
răspunzîndu-ţi:"Somn uşor, iubite.
Pe mîine"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu